Cadrul fizico-geografic

CARATERISTICI SEMNIFICATIVE ȘI REPERE IN EVOLUȚIA SPAŢIALĂ A COMUNEI.

Comuna Poiana este situată în zona de nord vest a judeţului Galaţi, iar teritoriul administrativ al comunei are următoarele vecinătăţi:

nord şi vest -judeţul Vrancea;
est comuna Buciumeni;
sud - comuna Nicoreşti;

Comuna Poiana nu este legată de reţeaua de cale ferată. Ea are însă legături rutiere bune prin Dc73, care leagă Vişina şi Poiana de comuna Buciumeni, Dc72 care leagă Poiana de judeţul Vrancea - amândouă drumurile străbătând apoi de-a lungul întregul teritoriu al comunei.

Suprafaţa administrativă a comunei este 3.182,54 ha, fiind relativ mare, iar numărul de locuitori este de 1.955, conform datelor furnizate de către Primăria comunei Poiana.

Satul Vişina este o aşezare de formă neregulată, specifică satelor colinare, cu o slabă tendinţă liniară de-a lungul drumului principal ce trece prin sat. Acest traseu rutier, la rândul său, a luat naştere la vest pe o meandră a pârâului Tecucel. Din punct de vedere morfostructural, satul aparţine tipului răsfirat: construcţiile sunt amplasate uşor dezordonat, pe loturi care la rândul lor sunt şi ele de dimensiuni şi forme destul de diferite.

Totuşi, satul se prezintă destul de compact, fără să fi avut niciodată tendinţă de risipire, dovadă chiar lipsa trupurilor. Textura stradală are aspect spontan, traseul drumurilor fiind relativ sinuos. Dar casele, fiind toate aşezate disciplinat cu faţa la drum şi având în prelungire loturi înguste şi adânci, unite spate în spate pe linia fundului de lot, creează un sistem incinte-grădină, mai mici sau mai mari. Aceste module creează un fel de sistem, interesant şi demn de a fi promovat în continuare în locul nesfâşitelor prelungiri de drumuri în extravilan.

Satul Poiana are tot formă neregulată, dar, din punct de vedere morfostructural prezintă o tendinţă tentaculară pronunţată. Tentaculele înaintează de-a lungul drumurilor. Forma alungită a localităţii spre direcţia sud se datorează alinierii caselor de-a lungul drumului comunal 72, care coincide însă cu firul văii din zona Pleşa. Construcţiile sunt amplasate tot răsfirat, aşa cum au dictat condiţiile de relief şi sunt legate de o reţea de drumuri spontane, sinuoase.

EVOLUŢIA COMUNEI DUPĂ 1990

După 1990, resursele financiare ale Primăriei şi Consiliului Local au fost destul de reduse şi nu a fost posibilă realizarea unor obiective economice şi sociale. Totuşi, începând din anul 2002, prin grija Primăriei comunei Nicoreşti şi a Consiliului Judeţului Galaţi, această comună a beneficiat de fonduri de preaderare - FRDS - pentru realizarea sistemului de alimentare cu apă pentru satele Poiana şi Vişina. Prin Legea nr. 84 din 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 310/07.04.2004, „se înfiinţează comuna Poiana, judeţul Galaţi, având în componenţă satele Poiana şi Vişina, prin reorganizarea comunei Nicoreşti din acelaşi judeţ". Pentru înfiinţarea comunei Poiana conform Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, şi anexei nr. IV localităţi rurale, s-au respectat următoarele condiţii necesare pentru înfiinţarea de comune:

CARACTERISTICILE RELIEFULUI

Relieful este brăzdat de versanţi şi văi cu pârâuri, are un aspect destul de frământat, pe care fenomenele de eroziune şi ravenare a apelor de suprafaţă îl accentuează frecvent. Astfel, liniile de forţă evoluează de la nord spre sud, şi constau din culmi tăiate de versanţi cu râpe destul de abrupte. Dealurile sunt în general acoperite de teren arabil, păşuni şi vii. Ca şi relieful teritoriului Galaţi, care coboară de la nord către sud, din Podişul Covurluiului până la Dunăre şi în Câmpia Siretului, la fel coboară comunele Poiana şi Nicoreşti din Colinele Tutovei, de la cca. 250 de metri pe vârful dealurilor, pe Tecucel în jos, până spre zona de contact cu câmpia, la 100-150 de metri. Ţinutul aparţine acelui ţinut ondulat din nord, numit Colinele Tutovei. Piemontul Poiana- Nicoreşti se află în partea de est a României, la răsărit de cursul Siretului Inferior, acoperind un spaţiu de aproape 350 km. Această unitate fizico-geografică este înconjurată de alte unităţi diferite ca origine şi vârstă, având altitudini şi aspecte diverse. Spre nord şi nord-est se află Podişul Bârladului reprezentat de Colinele Tutovei, la sud se găseşte Câmpia Română reprezentată de Platoul Cosmeşti, parte integrantă a Câmpiei Tecuciului, iar spre vest se află culoarul văii râului Siret.

Acest piemont este străbătut de paralela de 46° latitudine nordică ce trece prin localităţile Poiana, Vişina şi Buciumeni, precum şi de meridianul de 27° 45' ce traversează unitatea prin extremitatea sa vestică.

Din punct de vedere etnogeografic piemontul se află foarte aproape de centrul geometric al spaţiului ocupat de poporul român.

Satul Vişina porneşte la est şi se întinde spre vest, de-a lungul Dc73, de la o anumită distanţă de intersecţia cu valea pârâului Tecucel. Satul, de factură destul de compactă, mai ales ţinând cont de relieful vălurit, urcă până în dreptul Dealului Podişu, unde se şi încheie. Satul este situat integral pe terasa superioară. Latura stângă a drumului principal-latura sudică-e mărginită de un rând de case, ce au dealul în spate. La dreapta-la nord- se află partea cea mai mare a vetrei satului, care coboară uşor până la marginea râpei aceluiaşi pârâu Tecucel. Din capului satului, Dc73 începe să coboare, până la intersecţia cu Valea Rea.

Tot de la intersecţia cu Valea Rea, tot de la est către vest şi tot de-a lungul drumului comunal Dc73, se întinde prima jumătate a satului Poiana. Mijlocul satului Poiana este marcat de câteva evenimente: se află pe culmea Dealului Poiana-Nicoreşti; se află la încrucişarea lui Dc73 cu Dc72; este în locul în care ambele drumuri îşi schimbă direcţia; se află la punctul de inflexiune de unde şi satul îşi schimbă forma, direcţia de evoluţie şi relieful. De aici încolo, splina satului este Dc72, pe direcţia nord-sud. Drumul coboară şi urcă, apoi evoluează de-a lungul unei curbe de nivel, spre sud, paralel cu Valea Lupei aflată la stânga sa cu dealul Pleşa, de cealalată parte, la vest.

Solurile dominante sunt de tip cernoziom cu mai multe variante: cernoziomuri cambice şi cernoziomuri argiloiluviale. Pe suprafeţe restrânse apar şi solurile brune de pădure podzolite în interacţii turboase. Fertilitatea bună a solului şi a reliefului cu pante domoale au determinat folosirea în agricultură pe scară mare a fondului funciar. În zonele de luncă, unde sunt prezente pământuri aluvionare fine, alcătuite din argile prăfoase şi prafuri argiloase de consistenţă redusă, pe alocuri cu intercalaţii turboase, sub care urmează nisipuri fine-medii şi nisipuri cu pietriş.

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Reţeaua hidrografică este tributară râului Siret, care pătrunde pe teritoriul judeţului Galaţi la vest de localitatea Poiana. Documentele evului mediu consemnează folosirea intensă a Siretului pentru circulaţie şi negoţ, precum şi a forţei sale hidraulice la celebrele mori de apă. Apele subterane se află în straturi acvifere întinse, alcătuite din nisipuri cu alternanţe argiloase. Pe terasa superioară ele se află la 30-40 m adâncime, pe terasa medie la 10-15 m şi la 3-4 m pe terasa inferioară şi în luncă. Interceptarea pânzelor freatice se realizează prin puţuri forate de-a lungul văilor.

Izvoarele pe versant, alimentate de precipitaţii, constituie şi sursele alunecărilor de teren şi a râpelor abrupte.

CLIMA

Teritoriul aparţine în totalitate sectorului cu climă temperat-continentală, încadrându-se în ţinutul cu climă de deal.

Clima temperat-continentală cu nuanţe excesive, cu mari variaţii termice şi regim neuniform al precipitaţiiior pregăteşte şi declanşează procesele de versant (dezagregarea, afânarea sedimenteior), adică crearea de premise pentru dislocări şi deplasări ulterioare:

temperaturi medii anuale 9°- 10°C;
amplitudini termice medii cca. 25°C şi maxime 70°C;
îngheţurile prelungite;
frecvenţa îngheţ-dezgheţ;
uscăciunea accentuată;

Cantităţile medii anuale de precipitaţii 400 - 550 mm, repartiţia lor foarte neregulată, cu alternanţe ploioase şi secetoase şi cu o mare frecvenţă a ploilor torenţiale, se reflectă în ritmul şi intensitatea proceselor de versant.

Vânturile umede şi uscate, calde şi reci accentuează diferenţierile între umiditate şi temperatura aerului. Cea mai mare frecvenţă o au vânturile dinspre nord-vest şi nord purtătoare de umiditate şi acestea alături de structură şi declivitate explică intensitatea degradărilor de teren pe frunţile de cuestă şi versanţi orientaţi în aceeaşi direcţie.

Procese şi forme actuale de modelare a versanţilor

Pe versanţi şi suprafeţe înclinate apar procese de: eroziune, transport, acumulare care generează un microrelief caracteristic.

Procesele care acţionează separat sau conjugat, sunt: pluviodenudarea, ablaţia se sesizează pe suprafeţe cu înclinare mare, fără vegetaţie naturală, eroziunea torenţială, deplasările de teren.

Pluviodenudaţia şi ablaţia - eroziunea de suprafaţă, reprezintă două procese în aparenţă minore, dar cu rol important în modelarea reliefului.

În funcţie de pante, eroziunea se împarte astfel: < 3°- neapreciabilă, 3° - 5° slabă, 5° - 10° - moderată, >10° - 15° -puternică şi foarte puternică.

În zona fără vegetaţie ablaţia este pusă în evidenţă de apariţia "petelor", sau a suprafeţelor cu culori mai deschise, producându-se îndepărtarea orizontuiui superior al solului şi apariţia la zi a celor inferioare sau chiar roca "in situ".

Eroziunea areolară provocată de scurgerile de apă de pe suprafeţele cele mai proeminente, este accentuată de cea eoliană (cu rol mai modest), care acţionează în perioada uscată a anului.

Eroziunea torenţială dă naştere pe versanţii defrişaţi, pe cei folosiţi ca imaş, pe terenurile desţelenite, cu pante mari, la o categorie specifică de forme de relief: ogaş, ravene, torenţi în strânsă legătură cu agresivitatea ploilor din sezonul cald, natura substratului predominant nisipos, argilos nisipos şi alţi factori naturali sau social-economici.

Activitatea antropică din ultimele două secole, defrişări, desţeleniri de pajişti, agrotehnică rudimentară, a deranjat evident echilibrul natural, favorizând eroziunea accelerată. Rolul cel mai important în dezvoltarea proceselor deluviale îl are umiditatea accentuată. Apa provine din precipitaţii directe, topirea zăpezilor, ploi lungi şi mai frecvente în anotimpurile de tranziţie şi ploile torenţiale, apoi din surse subterane freatice sau de adâncime cantonate în strate pliocene secţionate de versanţi.

Tuturor acestor factori li se opun oarecum învelişul de sol, covorul vegetal. Adesea sunt depăşite aceste tendinţe de frânare mai ales în perioadele cu precipitaţii bogate.

VEGETAŢIA

Vegetaţia spontană este aceea de silvostepă, atât pe colinele Tutoveu, cât şi în Câmpia Tecuciului. Aceasta înseamnă că pe pajiști crește peliniţa şi păiuşul, dar şi că pajiştile mai sunt uneori întrerupte de rămășițe ale codrilor Bârladului de odinioară. Aici se întâlnesc diferite specii de stejar, carpen, frasin şi ulm.

În zonele de luncă apare vegetaţia specifică, constituită din salcâmi, arini şi sălcii.

FAUNA

Dată fiind modificarea substanţială a hainei vegetale- în sec. al XVIII-lea pădurile ocupau cca. 50% din suprafaţa regiunii colinare a Covurluiului - şi fauna a suferit modificări.

Doar pe dealurile mai înalte se mai întâlneşte mistreţul şi căprioara, în rest fauna de stepă domină prin prezenţa caracteristică a popândăului, iepurelui, hârciogului şi prepeliţei.

CARACTERISTICI GEOTEHNICE

Sub aspect geomorfologic, zona studiată face parte din Colinele Tutovei, respectiv Piemontul Nicoreşti, care se include în unitatea structurală a Podişului Moldovei.

Localităţile care alcătuiesc comuna Poiana (Poiana şi Vişina) sunt situate pe Câmpia înaltă. Cotete terenului sunt cuprinse între + 230 + 300, iar pantele naturale sunt figurate pe planşa scara 1:5000, anexată. Câmpia înaltă este colorată în galben pe planul de situaţie anexat.

La precipitaţii torenţiale şi abundente în două zone ale comunei se strâng cantităţi mari de apă, fără posibilitate de drenare imediată, astfel încât majoritatea clădirilor din aceste zone sunt inundate.

Aceste zone sunt marcatecul haşuri.

În comuna Poiana s-au produs fenomene de ravenări, rupturi şi chiar alunecări de teren (în nord-vestul satului Poiana). Acestea sunt colorate în roz pe planul de situaţie anexat.

Din punct de vedere geologic, fundamentul regiunii este de vârstă Pliocen, alcătuit din nisipuri fine-grosiere cu orizonturi grezoase în alternanţă cu argile marnoase.

Formaţiunile pliocene sunt acoperite (Pleistocen superior), reprezentate de pământuri loessoide cu grosimi mari. Stratificaţia terenului în zonele de Câmpie înaltă, unde s-au executat foraje (nu însă şi-n Poiana) este reprezentată prin pământuri argiloase prăfoase loessoide cu grosimi de 10,20 - 20,00 m.

Din punct de vedere al fenomenelor de instabilitate, apele meteorice contribuie la modelarea versanţilor prin eroziune, transport şi sedimentare, creîndu-se forme de relief noi pe cursul văilor. Prezenţa acestor mari în agricultură, căi de comunicaţii, construcţii etc.

Comuna Poiana face parte din zona seismică « B », având coeficientul seismic Ks= 0,25 şi perioada de colţ de Tc= 1,5 sec (conform normativ P-100-1992, pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor).

Adâncimea de îngheţ pentru comuna Poiana este de 0,90 m, conform STAS 6054/1977.

Amplasarea şi fundarea unor construcţii noi în zona Câmpiei înalte se va face în concordanţă cu prevederile "Normativului P-7-2000", cu scopul de a se evita degradarea structurilor, urmare tasării terenului de fundare intens sensibil la umezire.

- Pentru construcţiile din clasa IIl şi IV, unde nu există procese tehnologice umede, reţele purtătoare de apă (conducte de alimentare cu apă, canalizări, reţele termice) şi care nu intră în incidenţa unor sisteme de irigaţii existente în apropiere, fundarea acestora se va putea face direct, ca pe un teren de fundare obişnuit. La executarea acestor construcţii se vor lua măsuri pentru conservarea umidităţii naturale a terenului, atât în timpul execuţiei săpăturilor pentru fundaţii, cât şi a exploatării construcţiilor.

Pentru o adâncime de fundare h=1m de la nivelul terenului sistematizat, se va lua în considerare presiunea convenţională Pconv.= 120 kPa, la gruparea fundamentală. Umpluturile perimetrale construcţiilor se vor realiza din pământ local bine compactat, iar pe conturul clădirilor se vor prevedea şi executa trotuare etanşe din beton de 1 m lăţime, cu panta spre exterior.

- Pentru construcţiile cu procese tehnologice umede, ca de exemplu: industrie locală, construcţii agrozootehnice, castel de apă îngropat, staţie de tratare a apei, etc. se vor adopta măsuri de etanşare pierderilor de apă) şi de îmbunătăţire a terenului de fundare.

În cadrul "Normativului privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice C29 - 77" sunt tratate măsurile de desensibilizare a pământurilor sensibile la umezire.

Pentru construcţiile puţin importante, cum sunt cele din mediul sătesc, se recomandă următoarele procedee de îmbunătăţire a terenului de fundare: compactarea cu maiul greu

- perne de pământ compactat.

Cele două metode se pot aplica separat sau prin asociere.

Dat fiind natura depozitelor (pământuri prăfoase loessoide) prezente pe teritoriul comunei Poiana şi localităţilor aferente, în zonele cu pante pronunţate ale terenului sa-au format ravene, desprinderi de teren şi chiar alunecări de teren. În aceste locuri nu se recomandă a se amplasa construcţii noi, sau se vor amplasa numai după adoptarea unor măsuri de stabilizare a terenului prin descărcări ale versantului, terasări, drenaje, plantări de arbori, etc. De asemenea sunt necesare lucrări de oprire a activităţii erozionale, prin măsuri specifice acestor categorii de terenuri. Pentru prevenirea antrenării particulelor de pământ de către apele din precipitaţii se va da atenţie deosebită realizării şanţurilor de gardă şi a celor de descărcare a apelor pluviale. Aceste şanţuri se vor proteja cu dale de beton, iar în lungul şanţurilor de descărcare se vor prevedea trepte de atenuare a vitezei apei. Aceste şanţuri vor trebui periodic decolmatate pentru a se asigura buna funcţionare.

RELAŢII ÎN TERITORIU

Principale categorii de folosinţă Suprafaţa administrativă a comunei este de 3.530,98 ha, cu o populaţie la 01.12.2002 de 1.898 locuitori, căreia îi corespunde o densitate a populaţiei de 59,64 loc/km2, fiind mult sub media pe judeţ (cca. 67 loc/km2 pe total mediu rural).

Suprafaţa administivă a comunei este 3.530,98 ha., conform Hotărârii nr. 25/31.10.2005 a Consiliului Local al comunei Poiana, privind însuşirea şi aprobarea procesului verbal de delimitare a teritoriului administrativ-teritorial al comunei Poiana, judetul Galati.

Situată în partea de nord vest a judeţului Galaţi, destul de departe de municipiul Galaţi, comuna Poiana intră mai mult în aria de influenţă a municipiului Tecuci.

Bilanţul teritorial al categoriilor de folosinţă pe întreaga suprafaţă a teritoriului administrativ se prezintă conform tabelului următor:

Suprafaţa agricolă care revine la un locuitor este de 1,01 ha, iar cea arabilă de 0,75 ha, valorile fiind peste mediile pe judeţ (de 0,6 ha şi respectiv 0,5 ha) şi pe ţară, indicând un potenţial agricol important pentru comună.

Încadrarea în teritoriul naţional şi judeţean

Pe baza studiilor şi proiectelor privind amenajarea teritoriului la nivel naţional (elaborate de institutul URBANPROIECT Bucureşti) şi la nivel judeţean, rezultă, în comparaţie cu celelalte unităţi administrativ - teritoriale de bază din judeţul Galaţi, următoarele constatări şi elemente de temă cu implicaţii în dezvoltarea urbanistică a localităţii Poiana (planurile au fost elaborate înainte de înfiinţarea comunei Poiana):

a) Sub aspectul căilor rutiere majore (Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional e P.A.T.N. Secţiunea 1: Căi de comunicaţie), judeţul Galaţi beneficiază, la limita sa nord - vestică de culoarul autostrăzii nord - sud Ucraina-Siret-Roman-Focşani-Bucureşti-Giurgiu, prin ramura sa de est Focşani-Albiţa-Republica Moldova.

b) În privinţa reţelei feroviare, comuna nu are acces imediat la linia simplă Bârlad - Beresti - Galaţi.

c) Satul Poiana ca reşedinţă de comună, este localitate rurală de rangul IV, conform Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional Secţiunea IV Reţeaua de localităţi.

În continuare se prezintă datele rezultate din P.A.T.J. Galaţi elaborat în 1995, iar comuna Poiana se regãsea ca sate componente în unitatea administrativă Nicoreşti.

d) Zonarea agro-economică în raport cu pretabilitatea folosirii fondului funciar din judeţul Galaţi (conform Planului de Amenajare a Teritoriului P.A.T.J. Galaţi) include teritoriul comunei Poiana în zona cu funcţiuni dominant viticole.

e) Din punct de vedere al grupării unităţilor administrativ-teritoriale cu agenţi economici industriali după numărul de salariaţi la 1.000 locuitori, comuna Poiana (în 1995) se încadrează în categoria comunelor cu până la 20 de salariaţi la 1.000 de locuitori.

f) Prin intermediul DJ 252 se asigură legătura comunei Poiana cu restul judeţului municipiile Galaţi şi Tecuci şi cu comunele sale.

g) In privinţa echipării hidroedilitare, comuna Poiana beneficiază de alimentare cu apă în sistem centralizat pentru populaţie.

h) Gruparea unităţilor administrativ-teritoriale după numărul de locuitori plasează comuna Poiana în categoria unităţilor de talie mijlocie- mare.

i) Sub aspectul evoluţiei populaţiei, în comuna Poiana se înregistrează în perioada 1992-2002 o scădere a numărului de locuitori cuprinsă între 2,0 - 10,0%.

j)În privinţa densităţii populaţiei (număr locuitori raportaţi teritoriului administrativ al comunei), comuna Poiana se încadrează în categoria cu sub 45,1- 65,0 locuitori/km2, sub media pe ţară care este de 94,0 locuitori/km2.

k) Sub aspectul populaţiei active ocupate, comuna Poiana se încadrează în intervalul 27,1 - 34,0 % şi prezintă o situaţie sub media pe judeţul Galaţi de 36,6 %.

l) Calitatea mediului înconjurător este în general bună, cu unele surse de poluare a apei şi unele suprafeţe cu soiuri care prezintă eroziuni de suprafaţă şi de adâncime, în zona cursurilor de apă de pe teritoriul comunei.

m) În ceea ce priveşte amenajarea teritoriului şi dezvoltarealocalităţilor, din punctul de vedere al elementelor potenţiale, comuna Poiana se va putea sprijini pe valorificarea terenurilor agricole, precum şi pe diversificarea capacităţilor de producţie cu profil agrar-industrial.

n) Este important de menţionat că începând cu 1998 pe baza Legii nr. 151 a dezvoltării regionale, Regiunea de Dezvoltare sud-est cuprinde judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea şi s-a constituit prin asocierea voluntară a acestora pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene.

Circulație

Comuna Poiana este traversată de următoarele drumuri comunale Dc72 şi Dc73. Drumurile comunale Dc 69 şi Dc 72 sunt în parte pietruite, parte din pământ.

Relaţiile rutiere dintre localităţile comunei Poiana, şi dintre acestea cu teritoriul înconjurător au la bază Dc 73 care asigură legătura cu comunele Nicoreşti şi Buciumeni. Prin Dc 73 satele au acces la DJ 252, drum judeţean ce-şi are originea în DN 25 (comuna Barcea), intersectează DN 24 în comuna Cosmeşti (Băltăreţi), trece prin comunele Nicoreşti, Buciumeni şi ajunge la hotarul cu judeţul Vrancea continuându-şi traseul spre comuna Homocea.

Drumul comunal este şi stradă principală, este asfaltat până în mijlocul satului Poiana, km 9+600, are doua benzi de circulaţie cu partea carosabilă doar de 5 m, şanţuri parţial colmatate, fără podeţe, fară trotuare şi parcări. După km 9+600 drumul comunal Dc 73 are îmbrăcămintea din balast cu partea carosabila variabilă, cu pante accentuate, parţial fară şanţuri cu probleme majore datorate eroziunilor şi torenţilor care în zonele Valea Rea km 10+4OO şi Râpa Roşie km 12 pun în pericol circulaţia până la întrerupere.

Prin drumul Dc 72 cu originea în Dc 73 şi în continuare prin Dc 69 satul Poiana are legatură cu satele situate pe malul Siretului (Piscu Corbului, Coasta Lupei, Mălureni, Ionăşeşti, Cosmeşti) cu ieşire în DN 24. Drumurile comunale respective sunt parţial pietruite parţial din pământ cu pante accentuate.

Străzile interioare au lăţime variabilă, de regulă înguste, ceea ce va îngreuna modernizarea lor. Comuna Poiana nu are legătură directă la calea ferată, staţia cea mai apropiată fiind Cosmeşti (linia Mărăşeşti -Galaţi) sau Berheci (linia Tecuci- Bârlad) aflate la aproximativ 20 km.

INTRAVILANUL EXISTENT

Intravilanul existent este alcătuit din suprafaţa satelor Poiana şi Vişina precum şi unele trupuri izolate în teritoriul administrativ. Bilanţul teritorial al suprafeţelor cuprinse în intravilanul existent, pe total comună, prezintă următoarele folosinţe:

Suprafața ocupată locuinţe reprezintă 85,63% din teritoriul intravilan existent al comunei şi era, până de curând, alcătuită din locuinţe individuale cu loturi în regim parter. Acest procentaj relativ mare al suprafeţei ocupate de locuinţe în raport cu suprafaţa intravilanului se datorează suprafeţei mari acoperite de grădinile şi viile populaţiei şi lipsei râpelor mari în intravilan.

Atmosfera satelor este încă destul de patriarhală - zona de locuinţe este compusă din loturi mari, pe care este amplasată locuinţa parter şi anexele ei. Procentul de ocupare a terenului este mic. Traseul liber al străzilor, formele diferite şi suprafeţele relativ variate ale loturilor, toate determinate de panta terenurilor, generează unele dificultăţi atât la modernizarea circulaţiei cât şi la amplasarea unor noi

construcţii.

Celelalte zone funcţionale ocupă suprafeţe nesemnificative.

ZONE CU RISCURI NATURALE

Pe versanţi şi suprafeţe înclinate apar procese uneori evidente de: eroziune, transport, acumulare, care generează un microrelief caracteristic. Defrişările şi extinderea culturilor agricole au accentuat eroziunea suprafeţelor înclinate mai înalte, au crescut debitele solide ale apelor şi au fost accentuate procesele aluviale şi coluvio-proluviale ale zonelor mai joase.

Eroziunea areolară provocată de scurgerile de apă de pe suprafeţele cele mai proeminente, este accentuată de cea eoliană (cu rol mai modest), care acţionează în perioada uscată a anului.

Eroziunea torenţială dă naştere pe versanţii lipsiţi de vegetaţie pe cei folosiţi ca imaş, pe terenurile desţelenite, cu pante mari, la o categorie specifică de forme de relief: ogaşe; ravene; torenţi, în strânsă legătură cu agresivitatea ploilor din sezonul cald, natura substratului predominant nisipos, argilos - nisipos şi alţi factori naturali sau social-economici.

ECHIPARE EDILITARĂ

Gospodărirea apelor Comuna Poiana alcatuită din 2 sate (Poiana si Vişina) se situează din punct de vedere hidrografic, în bazinul râului Siret. Comuna este strabatută de râul Valea Rea, iar partea de est a teritoriului este străbătută de râul Tecucel.

Pe râul Siret, în dreptul comunei, se află acumularea Călimăneşti, care asigură apa pentru irigaţii şi producere de energie electrică. Acumularea este utilizată ca priză pentru derivaţia Siret - Bărăgan. Volumul total al acumulării este de 26,5 mil. mc.

O problemă deosebită o pune Valea Rea, care datorită cursului meandrat, pe alocuri formează zone cu exces de umiditate. De asemenea, în perioadele cu precipitaţii bogate se produc inundaţii pe ambele sectoare ale râului.

În zonele cu pante accentuate, din cauza naturii prăfoase-nisipoase loessoide a pămanturilor s-au format ravene, chiar prabuşiri de teren. Pentru înlăturarea acestor probleme este necesară regularizarea cursurilor de ape de pe teritoriul comunei şi in special al râului Valea Rea.

De asemenea, se recomandă lucrări de stabilizare a terenului prin descărcări ale versantului şi tasări, drenaje, plantări de arbori.

În privinţa apelor subterane, acestea se găsesc la diferite adâncimi.

Pe teritoriul comunei există un un puţ forat cu H = 350 m, sec, nefuncţionabil.

Deoarece nu există un sistem centralizat de colectare a apelor menajere acestea constituie un important factor de poluare a mediului.

Alimentarea cu apa potabilă

În prezent în comuna Poiana există sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă, ce deserveşte localităţile Poiana si Vişina. Din datele culese din teren, situaţia alimentării cu apă se prezintă astfel:

- zona de captare formată din două izvoare, două rezervoare de acumulare de 175 mc. şi 75 mc., staţie de clorinare şi staţie de pompare; - - rezervor de înmagazinare de 200 mc., suficient pentru acoperirea întregului consum de apă (consum menajer şi rezerva de incendiu);

- rezervor pentru surplusul de apă de 75 mc.;

- reţea de aducţiune, din polietilenă de înalta densitate cu Ø 110 mm.;

-reţea de distribuţie, din polietilenă de înaltă densitate cu Ø 75 mm- 110 mm.

Canalizarea şi epurarea apelor menajere uzate

Comuna Poiana nu dispune de un sistem centralizat de canalizare a apelor uzate menajere şi a celor pluviale care să le dirijeze într-o staţie de epurare, pentru tratarea lor. Acestea se colectează în haznale, care nefiind ecologic construite, poluează apele şi solul.